Recent a intrat în vigoare hotărîrea Parlamentului Moldovei «Cu privire la concepția reformei agrare și la dezvoltarea social-economică a satului», a cărei realizare este pusă în seama Departamentului pentru reforma agrară și structurilor acestuia, de pe lîngă organele locale ale puterii executive. Reforma vizează «modificarea relațiilor economice, organizatorice și juridice la sate, asigurarea populației cu produse alimentare, ridicarea nivelului de trai, îmbunătățirea condițiilor de muncă și a protecției sociale a țăranilor, asanarea situației ecologice pe bașa dezetatizării proprietății și utilizării diverselor forme ale acesteia». Concepția adoptată evidențiază drept verigă reforma relațiilor funciare, al cărei element principal îl reprezintă demonopoiizarea proprietății de stat asupra pămîntului. Programul de realizare a reformei prevede anularea actelor de folosință a pămîntului pe termen nelimitat de către colhozuri, sovhozuri și alte întreprinderi, precum și stabilirea dimensiunilor loturilor de pămînt pentru organizarea producției marfă. Drepturile de cumpărare-vînzare, testare, ipotecare, dăruire, schimbare, arendare a pămîntului, precum și dreptul da alte tranzacții, ce nu depășesc cadrul legislației republicii, vor fi acordate proprietarilor numai după 1 ianuarie 2001. Pămîntul nerepartizat sau nevîndut rămîne în proprietatea statului. Hotărîrea prevede, de asemenea, adoptarea unei serii de măsuri concrete în vederea privatizării mijloacelor de producție, a introducerii unui sistem flexibil de impunere, a stimulării producătorilor de produse agricole, participării capitalului străin la înființarea băncii comerciale mixte, de societăți de asigurări pe acțiuni.
Toate bune și mai bune, dar dați-mi voie să întreb: bunelul meu, bunicii dumneavoastră, părinții noștri mai în etate, care au dat și vacă, și cal, și inventar agricol, și hectare de pămînt, dar deposedați de tot și toate, numiți chiaburi, ce drepturi au ei?
Adică așteptăm anul 2001, cînd se vor trece din viață stăpînii adevărați ai pămîntului șl atunci vom purcede la vînzarea lui. Avem o tristă experiență din trecutul nu prea îndepărtat, cînd deveneau latifundiari coloniștii de alt neam, cu pungi grele și obrazul de scoarță. Să mai revenim o dată la șerbie?
Am fost martori în astă primăvară la aplicarea articolului 82 al Codului funciar și ați văzut cîtă rezistență au opus în mai multe localități bravii noștri deținători de sclavi, zis președinți și directori de unități agricole. Cei cîțiva ari ce se cuvin țăranului parcă i-ar da de pe moșia lor.
Da, pămînturile, apele, bogățiile subterane aparțin statului Moldova. Dar țăranilor nu le mai aparține nimic?
Nu sînt eu cel chemat să învăț Parlamentul cum să procedeze, dar aș putea într-o bună zi să-mi cer dreptul meu de moștenitor a cîtorva hectare din Izvoare și a altor cîteva din Cotiujeni de unde mi-s bunicii. Dar în 2001 voi fi prea bătrîn pentru a mă face fermier. Dați-mi astăzi măcar strictul necesar, că la judecata de apoi vom fi cu toții egali.
Dumitru NICUȚA
sursă: Glasul Națiunii, 6 iunie 1991.
Leave a Reply